Adrian Vițalaru — Nicolae Petrescu Comnen Diplomat

Adrian Vițalaru — Nicolae Petrescu Comnen Diplomat

Lucrarea ‘Nicolae Petrescu Comnen Diplomat’ nu este gândită a fi nici hagiografie şi nici reabilitare. Ea are rolul de a recompune şi de a explica activitatea unui diplomat român, făcând trimitere la contextul în care a trăit şi la factorii care i-au influenţat cariera profesională şi existenţa umană. Nicolae Petrescu-Comnen a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai corpului diplomatic al României interbelice, fiind ministru plenipotenţiar, ambasador şi ministru de externe (1938). În decursul celor 18 ani de carieră diplomatică, el a reprezentat statul român, în calitate de şef de misiune diplomatică, la Berna, Geneva (reprezentant permanent al României pe lângă Societatea Naţiunilor), Berlin şi Vatican.

Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Ionuț Nistor — Cultură, politică și societate în timpul domniei lui Carol I: 130 de ani de la proclamarea Regatului României

Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Ionuț Nistor — Cultură, politică și societate în timpul domniei lui Carol I: 130 de ani de la proclamarea Regatului României

Publicaţie ştiinţifică a simpozionului din 25-26 martie 2011 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi: Cultură, politică și societate în timpul domniei lui Carol I: 130 de ani de la proclamarea Regatului României, coordonatori: Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Ionuț Nistor

Gh. Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Adrian Vițalaru, Ionuț Nistor (eds.) — Romanian and European Diplomacy. From Cabinet Diplomacy to the 21st Century Challenges

Gh. Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Adrian Vițalaru, Ionuț Nistor (eds.) — Romanian and European Diplomacy. From Cabinet Diplomacy to the 21st Century Challenges

Volumul este urmarea workshop-ului „Old vs New Diplomacy. Debates about the Romanian and European Diplomacy (XIX-XXI Centuries)”, organizat în noiembrie 2011, de Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi al Academiei Române, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Tema, deşi aparent epuizată, suscită încă polemici în rândul istoricilor şi nu numai. Relativa fragmentare a perspectivelor, a interpretărilor şi a metodologiilor de lucru, diferenţele de abordare în spaţiile cu tradiţie istoriografică în domeniu şi nevoia permanentă de dezbatere şi cunoaştere oferă un plus de legitimitate volumului de faţă.

Paul Nistor, Adrian-Bogdan Ceobanu (coord.) — Diplomație și destine diplomatice în lumea românească

Paul Nistor, Adrian-Bogdan Ceobanu (coord.) — Diplomație și destine diplomatice în lumea românească

Traversând epocile şi marile evenimente politice, diplomaţia a demonstrat că poate fi dimensiunea nobilă şi rafinată a ciocnirii inte­reselor statelor în relaţiile interna­ţionale. Indiferent de cruzimea războa­ielor desfăşurate în ultimele secole, indiferent de machiavelismul politicii şi dincolo de scopurile economice pragmatice, diplomaţia a fost semnul de raţiune din politica mondială, zona ultimă de politeţe şi respect la care puteau recurge conducătorii de state pentru a stinge conflicte, reordona ierarhii şi reorganiza lumi. Diplomaţia însăşi a evoluat odată cu vre­murile, şlefuindu-se, profesio­na­­lizându-se sau, din contră, barbari­zându-se, atunci când disputele ideologice şi militare păreau iminente. De la diplomaţia monarhică a finalului de Ev Mediu, la acea aristo­cratică a secolului XIX şi până la diplomaţia dură şi caustică a Războiului Rece, descoperim subspecii ale aceluiaşi fenomen care a însoţit, în general cu eleganţă, evoluţia omenirii. Intervenind cu instrumente subtile şi inteli­gente acolo unde dina­mismul relaţiilor dintre state anunţa permanente schimbări, diplomaţia a fost martora din umbră sau făuritoarea deschisă a marilor prefaceri internaţionale.

Rudolf Dinu – Diplomația Vechiului Regat (1878-1914)

Rudolf Dinu – Diplomația Vechiului Regat (1878-1914)

Studiile reunite in acest volum au un argument comun: acțiunea externă a Romaniei la finele veacului al XIX-lea. In paginile lor analizez o serie de aspecte definitorii ale diplomației Vechiului Regat (1878-1914), fiind discutate atat politica externă și strategiile de securitate dezvoltate de statul roman in epoca regelui Carol I, cat și rolul structurilor guvernamentale abilitate și al elitei diplomatice in proiectarea și gestionarea strategiilor de politică externă ale Romaniei. Termenul diplomație se regăsește așadar in paginile cărții atat cu sensul de politică externă și de securitate a statului roman, cat și cu acela de proces de negociere și deliberare prin intermediul căruia comunitatea epistemologică a diplomaţilor și decidenţii abilitaţi promovează pacea și cooperarea intre state.