Adrian Vițalaru — Nicolae Petrescu Comnen Diplomat
Lucrarea ‘Nicolae Petrescu Comnen Diplomat’ nu este gândită a fi nici hagiografie şi nici reabilitare. Ea are rolul de a recompune şi de a explica activitatea unui diplomat român, făcând trimitere la contextul în care a trăit şi la factorii care i-au influenţat cariera profesională şi existenţa umană. Nicolae Petrescu-Comnen a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai corpului diplomatic al României interbelice, fiind ministru plenipotenţiar, ambasador şi ministru de externe (1938). În decursul celor 18 ani de carieră diplomatică, el a reprezentat statul român, în calitate de şef de misiune diplomatică, la Berna, Geneva (reprezentant permanent al României pe lângă Societatea Naţiunilor), Berlin şi Vatican.
Lansare de carte: Adrian Vițalaru: Nicolae Petrescu-Comnen Diplomat
Centrul de Istorie a Relațiilor Internaționale și Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, vă invită marți, 21 octombrie 2014, la lansarea volumului Nicolae Petrescu Comnen — Diplomat de Adrian Vițalaru, și prezentarea noului sait al...
Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Ionuț Nistor — Cultură, politică și societate în timpul domniei lui Carol I: 130 de ani de la proclamarea Regatului României
Publicaţie ştiinţifică a simpozionului din 25-26 martie 2011 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi: Cultură, politică și societate în timpul domniei lui Carol I: 130 de ani de la proclamarea Regatului României, coordonatori: Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Ionuț Nistor
Gh. Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, Adrian Vițalaru, Ionuț Nistor (eds.) — Romanian and European Diplomacy. From Cabinet Diplomacy to the 21st Century Challenges
Volumul este urmarea workshop-ului „Old vs New Diplomacy. Debates about the Romanian and European Diplomacy (XIX-XXI Centuries)”, organizat în noiembrie 2011, de Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi al Academiei Române, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Tema, deşi aparent epuizată, suscită încă polemici în rândul istoricilor şi nu numai. Relativa fragmentare a perspectivelor, a interpretărilor şi a metodologiilor de lucru, diferenţele de abordare în spaţiile cu tradiţie istoriografică în domeniu şi nevoia permanentă de dezbatere şi cunoaştere oferă un plus de legitimitate volumului de faţă.